Blog

În anul 2013 s-au făcut noi descoperiri arheologice la Bumbești Jiu. Cercetările arheologice preventive de la Bumbești, punctul Vârtop și Gară, au scos la iveală o serie de obiecte unicat în județul Gorj. S-a demarat un proiect care este direcţionat spre obţinerea unei finanţări nerambursabile din partea Administraţiei Fondului Cultural Naţional (AFCN) pentru promovarea culelor din Oltenia, adevărate valori de patrimoniu.
La vreme de bilanț, trebuie spus că pentru slujitorii istoriei nu a fost un an rău. În domeniul arheologiei, acolo unde excelează de mulți ani istoricii gorjeni de la Muzeul Județean ”Alexandru Ștefulescu”, s-a descoperit în special ceramică de la diferite vase, vase provinciale romane, în special de la vase mari, de la chiupuri; de asemenea, au mai fost descoperite cărămizi şi ţigle romane, mare parte din ele fragmentare, cât şi o serie întreagă de obiecte unicat în județul Gorj, precum o fibulă tip genunchi sau un opaiţ care are ca inscripţie „armenii
De asemenea, Muzeul Judeţean Gorj a încheiat în acest an un parteneriat cu Institutul Naţional al Patrimoniului (INP). Scopul acestui demers este direcţionat spre obţinerea unei finanţări nerambursabile din partea Administraţiei Fondului Cultural Naţional (AFCN) pentru promovarea culelor din Oltenia, adevărate valori de patrimoniu. Unul dintre scopurile proiectului este acela de a trage un semnal de alarmă în ceea ce priveşte starea de degradare în care se află aceste monumente istorice unice în lume. În judeţul Gorj, istoriografia vorbeşte de 24 de cule, din care astăzi, în forma originală, se mai păstrează doar trei: Cula Cornoiu de la Curtişoara, Cula Cioabă-Chintescu de la Şiacu şi Cula Crăsnaru de la Groşerea, comuna Aninoasa. Acestora li se poate adăuga casa-culă de la Glogova care s-a dezvoltat pe nucleul unei cule.

Muzeul Judeţean Gorj deţine, în colecţiile sale, 9 scrisori ale deţinuţilor din Lagărul de la Târgu Jiu. Acestea nu au fost publicate niciodată şi nici măcar nu au ajuns la destinatar, fiind reţinute de cenzura antonesciană.

Despre cotidianul vieţii în lagăr, corespondenţa este de un real folos, alături de mărturii orale. Muzeul Judeţean Gorj deţine, în colecţiile sale, nouă scrisori, redactate în perioada 1941-1943, care prezintă aspecte din viaţa de zi cu zi a unor deţinuţi, cum ar fi: nevoia de hrană suplimentară, de haine groase pentru iarnă, dorul de familie, numărătoarea inversă până la eliberare etc.
Acest tip de corespondenţă demonstrează slaba activitate subversivă existentă în lagăr, chiar „nevinovată”, un argument în plus, care contribuie la dovada că, în România, mişcarea comunistă a fost derizorie în timpul celui de-al II-lea război mondial, în comparaţie cu mişcări similare din Iugoslavia, Cehoslovacia sau Franţa.

Fragmente
În continuare voi prezenta fragmente din această corespondenţă, nepublicată încă, cu menţiunea că scrisorile au fost cenzurate, adică nu au ajuns niciodată la destinatar, datorită măsurilor luate de către „Siguranţa” antonesciană.
Alimentaţia săracă existentă în lagăr îl constrânge pe deţinutul F. Bâgu, să îi scrie soţiei sale V. Bâgu, domiciliată în strada Dudeşti, numărul 3, Bucureşti pe data de 23 septembrie 1941: „De când am venit aici nu am primit nimic de la voi […] am trimis de aici o scrisoare cu data cam 28 martie şi de atunci mi s-a interzis corespondenţa şi nu v-am mai putut scrie alta. Voi scrieţi-mi. Ce faceţi cu sănătatea şi cu sărăcia? M-am îngrozit când am văzut că pe toate tarabele turte coapte la Brutărie şi mă ia groaza, dacă n-o mai fi nici asta”.

Corespondenţă din deplasare
O parte din deţinuţi erau detaşaţi în Valea Jiului, sectorul Bumbeşti-Livezeni, la muncă. Iată cum scrie unul din aceştia, camarazilor rămaşi în lagărul din Târgu Jiu; „Dragă Ghiula ai grijă de table, aranjază-le – să fie vorba despre jocul de table? – şi cere-i lui Călin frizerul, că am la el o pensulă de bărbierit. Să nu se piardă, ai grijă de ea. Complimentele lui Georgescu, tată şi fiu şi lui Mitică”. Scrisoarea este expediată de către H. Avramescu, strada Lotrul, numărul 3, comuna Valea Jiului lui Gyula Kerestesz, deţinut, grupa a VII-a , Lagărul de „internaţi politici” din Târgu Jiu.

Cerere de graţiere
Cererile de graţiere erau numeroase, foarte puţine dintre ele fiind admise. Un exemplu cu o astfel de cerere, respinsă, reiese din scrisoarea datată, 24 ianuarie 1942, emisă la Bucureşti, de către o oarecare Ileana, tatălui său, rămas anonim: „Noi am făcut o cerere la Ministerul de Interne şi ne-a venit răspuns că nu se aprobă eliberarea din lagăr. Noi avem speranţă că s-o termina cu toate necazurile şi ai vii şi mata acasă”.

Condiţii umane de viaţă
Un ultim fragment, pe care îl voi prezenta, se referă la Neagu I. Andrei, considerat a fi printre cei mai vechi deţinuţi, apropiat al lui Nicolae Ceauşescu. Iată ce îi scrie propriei lui sore, domiciliată în comuna Eliza-Stoeneşti, judeţul Ialomiţa: „De acasă n-am mai primit scrisori de mult, timp însă de la Jeni, am primit regulat pachete însă nu prea, aşa mă bucur că tăticul îmi primite un colet. Eu după cum ştiţi am intrat în al 3-lea an de când sunt aici”. (scrisoarea este datată – 12 iulie 1941).
Din cele patru scrisori putem remarca condiţiile umane de viaţă, incomparabile cu cele oferite de către lagărele comuniste din anii ’50 şi’60 ai secolului trecut.
P.S. Pe parcursul acestui an, Muzeul Judeţean Gorj îşi propune realizarea unei săli expoziţionale permanente care să cuprindă aspecte ale vieţii cotidiene din lagărul de la Târgu-Jiu.

 

Rapsodul popular Ion Crețeanu a susținut, zilele trecute, la Târgu Jiu, un recital de excepție în cinstea eroilor martiri din Gorj care au murit la Revoluția din 1989.
Muzeul Județean Gorj a organizat marți, 17 decembrie 2013, un eveniment de comemorare a victimelor Revoluției de la 1989, ocazie cu care a fost reeditat albumul „Martiri gorjeni ai revoluției din decembrie ‘89” și a fost vernisată o expoziție fotodocumentară.
Cele mai emoționante momente au fost acelea în care a luat cuvântul Grigore Haidău, tatăl eroului martir sublocotenent post mortem Cătălin Grigore Haidău, ce a citit ultima scrisoare a fiului său și recitalul rapsodului popular Ion Crețeanu. Acesta din urmă a venit într-un costum popular original de Romanați, cu opinci în picioare și cojoc de oaie și le-a dăruit invitaților un recital extraordinar, cu cântece din vatra satului și colinde: „Am cules, timp de 40 de ani, cântece din vatra satului. Le-am păstrat și le cânt peste tot pe unde merg. Cânt oriunde, indiferent că e o sală întreagă de oameni, sau doar câțiva, în săli mari sau mici. Trebuie să-i învățăm pe cei mici care este cântecul nostru din bătrâni.” Ion Crețeanu a cântat la Roma, lângă Columna lui Traian, la Budapesta, Milano, Veneția, Chișinău, la Academia Română, la Muzeul Satului Dimitrie Gusti din București în multe alte locații din lume, atât în concert cât și la evenimente de suflet ca cel ce s-a produs în aceste zile la Târgu Jiu.
Ion Crețeanu are și un instrument cu care se acompaniază, cobza, instrument care, spune el, se aseamănă perfect cu lira tracă. Vocea sa și cobza s-au îngemănat și au răsunat la Târgu Jiu, preț de zeci de minute, toți cei de față fiind impresionați până la lacrimi de frumoasele cântece aduse din străfundul timpului și oferite cu mare dragoste pentru oameni și pentru viață.