Blog

În perioada 15 mai – 1 iunie 2026, Muzeul Județean Gorj ”Alexandru Ștefulescu” participă la ediția XLVI a Festivalului Internațional ”Lucian Blaga” cu expoziția de artă modernă și contemporană ”Incursiune în spiritul brâncușian”, care poate fi vizitată în cadrul Muzeului Municipal ”Ion Raica” Sebeș. Constantin Brâncuși a fost, fără dubii, părintele sculpturii moderne, revoluționând și schimbând paradigma. Dar moștenirea sa a schimbat modul de a vedea lucrurile și în alte tipuri de artă vizuală, influențând, în primul rând, forma și raportarea la esența mesajului. Expoziția de față cuprinde lucrări din patrimoniul Muzeului de Artă Târgu Jiu – secție a Muzeului Județean Gorj ”Alexandru Ștefulescu” – unde spiritul lui Brâncuși este atât de prezent. Festivalul Internațional ”Lucian Blaga” este organizat de către Primăria și Consiliul local al municipiului Sebeș și Centrul Cultural ”Lucian Blaga” Sebeș.

Numeroși artiști moderni și contemporani au realizat, de-a lungul timpului, portrete ale marelui sculptor. Noi vă prezentăm cinci dintre ele: două sculpturi din bronz (realizate de Vasile Năstăsescu și Constantin Barabas – copie după portretul în gips realizat de către Milița Petrașcu), două picturi (realizate de Ion Murariu și Virgil Liștereanu) și un desen (semnat Marcel Iancu)-  viziuni artistice diferite asupra aceluiași personaj care încă intrigă prin modul de a gândi arta și lumea înconjurătoare. Pe lângă aceste portrete, propunem publicului o sculptură parietală în lemn și o serie de desene – proiecte de sculptură în aer liber, semnate de către Rodica Popescu. O artistă legată de Titan prin spiritul creator și influențată direct de către opera acestuia, mai ales în sculptură, care caută esența și esențializarea – pornind de la crestăturile tradiționale românești (pe care și sculptorul gojean le invoca) și ajungând la forme moderne și abstracte în care putem să regăsim elemente și simboluri de o familiaritate aparte.

Acestora li se adaugă alte trei sculpturi inspirate din formele brâncușiene, în care cei trei artiști (Gheorghe Plăveți, Mihai Popovici Donici și Gheorghe Patrichi-Smulți) aduc un omagiu direct genialității sculptorului gorjean. Nici pictorii (în cazul nostru vorbind despre Virgil Popa și contemporanii Klara Pădurean și Florin Hutium) nu se țin departe de operele lui Brâncuși, lăsând formele consacrate de acesta să îi inspire și să îi poarte într-o lume în care lucrurile sunt mai mult decât ceea ce vezi: sunt substanță pură, libertate și iubire.

Expoziția noastră conține, de asemenea, și o fotografie (copie) cu Constantin Brâncuși, din 1938, în foaierul Palatului Behague, precum și reproducerea fotografică a unei scrisori datată 1935, în care sculptorul, stabilit de mult la Paris) îi scria artistei Milița Petrașcu, la București, despre bucuria cu care vrea să organizeze în România o întâlnire între public și opera sa. Trei ani mai târziu inaugura, la Târgu Jiu, Ansamblul Sculptural ”Calea Eroilor”.

Devenit bază, reper și inspirație pentru creația modernă și contemporană, la 150 de ani de la naștere și 69 de la trecerea la cele veșnice, Constantin Brâncuși continuă să influențeze arta și să intrige creatorii și publicul.

Retromobil Club România – filiala Gorj organizează o expoziție de vehicule istorice sâmbătă, 16 mai 2026, între orele 11.00 – 12.00, la Casa Memorială Constantin Brâncuși, comuna Peștișani, sat Hobița.

Joi, 23 aprilie 2026, de la ora 17.00, la Muzeul Județean Gorj ”Alexandru Ștefulescu” (str. Geneva, nr. 8, Tg Jiu) va avea loc vernisajul expoziției ”Sacralități vizuale”, semnată de artiștii Victoria Țăroi și Decebal Țăroi –lucrări realizate în diferite tehnici (pictură, ceramică, tehnică mixtă) de o sensibilitate artistică aparte. ” Expoziția invită la o reevaluare a ceea ce considerăm sacru într-o lume grăbită, oferind vizitatorului o ancoră de liniște vizuală și o oglindă a propriei lumini interioare. Ne propunem o explorare a spiritualității prin intermediul artei contemporane, nu neapărat încadrată în canoane religioase stricte, ci în gesturi, forme, texturi, lumini care evocă transcendența și perpetua regenerare a spiritului ființei umane în contactul direct cu arta.” (Victoria Țăroi)

Însăși expresia “Sacralități vizuale” este în sine o sintagmă care descrie forme, imagini, simboluri sau obiecte artistice sau ritualice care poartă o încărcătură sacră, nedefinită, un acces la transcendență, o amprentare a spiritualității.

Caracterul sacru în artă definește o gândire alegorică, simbolică, impregnată de căutarea unor esențe ascunse în material, în natură, în structura interioară a ființei umane și nu se mulțumește cu reproducerea fotografică a aparențelor exterioare, ci încearcă să surprindă și să recontextualizeze cu sensibilitate acea scânteie divină care sălășluiește între vizibil și invizibil – uneori manifestată în cotidian .

În această căutare discretă a templului dincolo de icoană, tema sacralității se devoalează uneori esențialmente imaterial, alteori se regăsește într-un gest sau o lumină – cu trimitere la Lumina Necreată, alteori prin simboluri puternice, prin geometrii sacre, prin arhetipuri.

Obiectele de artă transformă materia/materialul, realitatea prin abordarea deschisă prin creativitate și percepție emoțională, printr-un fel de sublimare prin intermediul spiritului artistului – aflat în momentul creației în contact cu Divinitatea.

Realul, aflat la granița dintre sacru și profan, este resemantizat, tensiunile interioare conferă valoare și dimensiune simbolică formelor.

Lucrările în culori deschise lasă vizibil albul pânzei, hârtiei, al chitului blatului de lemn, au transparențe sau chiar adăugiri de alb sau de aur – sugerează imaterialitatea, au rezonanțe metafizice, evocă lumina divinității, puritatea care răzbate din interior.

Până și teluricul texturat al ceramicii, purificat prin ardere, își redefinește valențele, căpătă aura sclipirii de lumini reflectate, primite din jur, devenind obiect spiritual: idol, zeu – într-o dimensiune arhitecturală care face trimitere, poate, la o abordare arheologică a viitorului, la introspecție, la rugăciune.

Reprezentările chipului uman se vor interpretări moderne ale iconografiei, un neobizantinism unde chipul uman este esențializat și capătă lumină interioară.

Sunt folosite simboluri arhetipale.

Se îmbină multe medii pentru a asigura o experiență imersivă.

Lucrările sunt realizate în tehnici mixte.Texturile organice, perene, tactilitatea materialelor, lutul, fibra, fila, hârtia manuală, manuscrisul, cartea legată în piele, pânza, chitul, lemnul – toate la un loc, sunt doar mărturii și modalități de transmitere a Cuvântului către veșnicie.

Apar cicluri în care este căutat “realismul magic” din cotidian, care sugereaza veșnicia, dar și natura fragilă a existenței. Acestea sunt tratate în sensul lor simbolic încărcat de o sacralitate imanentă legată de acea ordine cosmică sau de estetica detaliilor vieții de zi cu zi – care pot declanșa o experiență spirituală. Sunt prezente secțiuni legate de puritatea ludică, de fascinația descoperirii universului, de cadrul ocrotit al grădinii ca spațiu interior, contemplativ – Paradisiac, de rememorarea unor fragmente din natură – care aduc cu ele aerul și razele difuze ale momentului pierdut. Sunt reprezentări ale unor zone abandonate, descompuse, care capătă o demnitate sacră prin trecerea timpului sau sunt readuse în prezent detalii naturale în macro: nervurile unei frunze, înfloririle, fructul, mișcarea discretă a plantelor, păsările Grădinii eterne, reflexiile luminii în apă etc. (Victoria Țăroi)